CRONICI
Un bărbat şi mai multe femei
- Emil Calinescu
Printre atatea spectacole feministe, fie adaptari moderne ale unor piese clasice, fie piese cu iz feminist, Un barbat si mai multe femei pare o gura de oxigen, pare ceva ce nu trebuie ratat tocmai pentru ca e diferit.
Daca sunteti vag familiarizati cu fenomenul teatral, cu siguranta ati vazut cel putin o montare, este o piesa care s-a tot montat (candva parea sa fie preferata cursurilor de actorie): un barbat este nevoit sa indure tratamentul, la propriu si la figurat, al mai multor femei. Este vorba despre barbatul nevoit sa obtina o adeverinta cum ca NU are probleme psihice, cum ca NU figureaza in evidentele vreunui spital de boli psihice, insa intr-un final ajunge sa fie trimis sa se trateze de astfel de boli. Femeile cu care acesta are de-a face sunt, intr-o ordine aleatoare: nevasta, vecina, asistenta, doctora (psihiatra), poeta, colega ipohondra de la munca. Chiar daca, in mod teoretic, il putem considera un mare ghinionist, in mod cert nu am vrea sa avem de-a face cu niciuna dintre acele individe, barbatul isi da seama ca problema era, cumva, la el si nu la ele. Nu DOAR la ele. Va las pe voi sa descoperiti care este drumul initiatic pe care trebuie sa-l parcurga barbatul si cum se termina totul.
In aceasta montare independenta, a Teatrului SoArt, avem o singura actrita, Gabriela Alexandru, care interpreteaza toate rolurile feminine. Nu este nicidecum prima astfel de montare, in Bucuresti s-a mai jucat o astfel de montare la Teatrul de Arta, cu George Constantinescu si Paula Chirila. Avantajul unei astfel de montari este senzatia pe care ti-o da personajul feminin: desi femeile-s diferite, fiecare reliefand un stereotip, toate seamana intre ele de la distanta, toate par a se reduce la un personaj unic, la FEMEIA. Fiecare femeie ajunge altfel datorita/din cauza ocupatiei. Tu, ca barbat, trebuie doar s-o accepti si sa stii sa te descurci. As zice sa stii sa profiti de pe urma defectelor ei.
Stiu ca par tocilarul care analizeaza si despica firu-n patru cand este vorba despre glume. Da, este o comedie foarte buna, trebuie luata ca atare. Am vrut doar sa relifez modul in care multe feministe analizeaza si scot in evidenta “morala” multor povesti, atunci cand le convine acest lucru, evident.
Sunt foarte multe femei (mai multe femei, ca sa citez titlul) care vor aprecia acest spectacol, care vor rade cu gura pana la urechi, bravo lor, tot respectul, insa sunt convins ca exista persoane care nu vor gusta aceste glume, care vor considera ca “biata femeie” iese cu imaginea un pic afectata. Tocmai din acest motiv, as da acest spectacol ca filtru: femeile care nu rad la acest spectacol se vor chema de acum inainte feministe incuiate sau feminizde (nu, nu orice feminista isi merita acel apelativ, nicidecum). Cat de multe sunt ele nu pot sa spun. Si, mai ales, cate dintre ele isi recunosc acest statut, ca-i posibil ca o parte dintre ele sa se prefaca, sa mimeze buna-dispozitie, sa minta spunand ca le-a placut.
Pentru toti ceilalti, deci, barbati si femei deopotriva, Un barbat si mai multe femei este o comedie excelenta, de la care spectatorul iese plin de energie si foarte binedispus. Iar montarea celor SoArt, cu Stefan Opreanu si Gabriela Alexandru, este una foarte bine realizata. Stefan Opreanu este exact barbatul … care trebuie. Tipic.
Eu am mai scris despre o montare Un barbat si mai multe femei a Teatrului InCulise, una de pe vremea cand acest teatru juca in La Scena. Ca ultim sfat: textul e atat de bun incat merita sa vezi orice montare a sa. Pe cuvant de misogin (cum ar zice unele … ).
ps: Aceasta montare a spectacolului Un barbat si mai multe femei este regizata de o femeie.
ps2: Oare cum ar arata Un barbat si mai multe femei … in sens invers? Ma rog, poate s-ar numi O femeie si mai multi barbati. Insa ideea ramane aceeasi: oare cum arata toate acele roluri masculinizate? Cum ar arata psihiatrul isteric, oare cum ar arata sotul resemnat, oare cum ar arata poetul, oare cum ar arata ipohondrul? Cat de diferite ar fi aceste personaje daca ar fi barbati? Si, mai ales, cat de realiste ar fi ele? #PeBune ca as fi extrem de curios sa vad un astfel de spectacol. Nu ma intreb cum ar arata femeia care ar trebui sa-i indure pe toti, insa ma intreb sincer cum arata, oare, cronicile feminine ale unui astfel de spectacol?
Doi tineri actori de viitor
- Candid Dumitru Stoica
În puzderia de tineri actori, livraţi masiv de multiplele şcoli de teatru particulare ivite ca ciupercile după ploaie pe intinsul ţării, care încă nu şi-au găsit locul pe scenele teatrelor stipendiate de la bugetul de stat, am descoperit două talente, după părerea mea, remarcabile. Doi actori tineri, harnici, dornici de notorietate. I-am văzut de curând evoluând la Artist Cafe în cadrul Librăriei Diverta (str. Lipscani, nr. 30-34), în piesa "Un bărbat şi mai multe femei" de Leonid Zorin. Spectacol aparţinând Teatrului SoArt, care este de fapt un proiect cultural independent apărut din iniţiativa a doi tineri actori: Ştefan Opreanu şi Simona Magda Onuţu, interpreţii principali ai spectacolului de la Teatrul SoArt.
Ce intenţionează SoArt? În primul rând să facă teatru de calitate! Pasiunea pentru teatru şi dorinţa de afirmare, prin crearea unui cadru în care viziunea lor artistica să se exprime aşa cum o doresc, i-a condus pe cei doi tineri actori la demararea acestui ambiţios proiect. “Suntem încă la început de drum. Teatrul independent îşi face însă tot mai mult simţită prezenţa în sfera cultural autohtonă şi noi ne propunem să contribuim la lărgirea ofertei de spectacole propuse publicului” au declarant cei doi inţiatori ai proiectului.
Într-adevăr, piesa sovieticului Leonid Zorin (născut în 1924 la Baku), "Un bărbat şi mai multe femei", e un text care oferă cu generozitate două excelente roluri explozive, pline de posibilităţi de afirmare a unor tineri artişti. Acţiunea piesei îşi plasează eroul ca victima inocentă a unui sistem birocratic, atunci când i se cere o simplă adeverinţă pentru permisul de conducere de amator, o clauză absurda şi aproape imposibil de obţinut, obligând personajul pe parcursul piesei să evolueze printr-o multitudine de stări sufleteşti care trece de la anxietate la extaz, de la ură la iubire, de la teamă la pasiune, toate aceste trăiri fiind trezite în ultimă instanță de o singură femeie ce întruchipează nici mai mult nici mai puţin de opt tipologii.
Ştefan Opreanu, absolvent al facultăţii de teatru Hyperion, clasa Ruxandra Sireteanu, reuşeşte să treacă cu succes prin toate stările sufleteşti ale personajului cu măsură, fără să exagereze, cu un haz când amar, când absurd, oferind publicului un posibil tip de erou (asemănător celui din romanul "Procesul" a lui Kafka) care întră fără voia lui în luptă cu malaxorul birocraţiei statului communist.
Tânăra actriță, Simona Magda Onuţu, absolventa a facultăţii de teatru Hyperion, clasa Virgil Ogăşanu, interpretează cu succes, pe rând, folosindu-se de minime mijloace de seducţie, femeia resemnată (soţia), femeia isterică şi acuzatoare (medicul psihiatru), femeia ipohondră (angajata de la resurse umane), femeia bărbat (călătoarea din tren), dezlănţuindu-se pur şi simplu în rolul femeii poet (colega de sanatoriu) şi încă alte trei tipologii clasice, dovedind reale aptitudini de caracterizare a unor personaje extrem de diferite.
Tânărul actor Relu Poalelungi (ce nume!), absolvent în 2004 al UNATC, clasa prof. Florin Zamfirescu, îşi încearcă cu discreţie capacităţile de regizor cu acest spectacol, mânuind din umbră, cu destulă abilitate, totuşi, într-un cadru auster, minimalist, (decor şi costume: Cristina Dandu) care îi oferea puţine soluţii de dezvoltare, evoluţia celor doi tineri actori, atenţi în primul rând la nuanţe şi mai ales la atmosfera pe care o creează printr-o bandă sonoră adecvată. Le prevăd celor doi tineri actori, ca şi regizorului, un bun viitor în carieră în teatrul românesc, fiind, după părerea mea, trei exemplare care excelează, dincolo de talent, printr-o mare seriozitate."
Despre "Un bărbat şi mai multe femei"
- Tudor-Costin Sicomaş
Un spectacol simplu, dar complex. Şi complet. Doi actori tineri, talentaţi, cu poftă de joc şi joacă. Un tânăr coleg de la Teatrul de Pică, Ştefan Opreanu, este Arkadi Semionovici Garunski, un bărbat "rupt" între iubirea şi datoria faţă de soţie şi tentaţiile feminine din jurul său. Un rol deloc uşor, în care actorul s-a transformat, a evoluat şi a demonstrat că în ciuda fragedei vârste, deţine datele necesare pentru o realizare artistică frumoasă şi rotundă. Alături de el, Simona Magda Onuţu este fermecătoare şi incredibil de cameleonică, interpretând rând pe rând toate partenerele lui Garunski, dând dovadă de profesionalism şi seriozitate în construcţia atâtor roluri extrem de diferite. Sunt sigur că veţi mai auzi multe şi frumoase despre aceşti doi tineri. Şi precis că numele celui care i-a îndrumat şi a semnat regia, nu vă este necunoscut: Relu Poalelungi, actor la Teatrul Odeon, care, iată, demonstrează că are clare abilităţi de creator şi constructor de spectacole. Vă invit cu tot dragul să vedeţi această spumoasă comedie, ce se potriveşte ca o mânuşă zilelor de azi. Aşadar, poftiţi la teatru şi zâmbiţi! Bucuraţi-vă de viaţă!